O scriitoare în adevăratul sens al cuvântului - ADINA ENĂCHESCU

Poezia japoneză a fost, vreme îndelungată, aservită intereselor curţii imperiale şi oamenilor puterii aflaţi în jurul împăraţilor, shogunilor ş.a. Există chiar o vastă cultură a antologiei de poeme - difuzate oral, apoi scrise - la comanda acestora. Putem vorbi fără a greşi, la japonezi, de comandă istorică, religioasă, socială etc. asupra creaţiei lirice, iar poezia făcea parte direct, în unele situaţii, din ritualurile, din ceremoniile desfăşurate la vremea respectivă. Se regăseşte acest aspect în poezia volumului de faţă? Da, însă în mod subtil - căci la Adina Enăchescu nu avem de-a face cu idei „dictate“ de viaţa politică, socială, comunitară etc., ci de unele date de un imperativ interior (moral, în principal) al poetei.
Tanka e un fel de „luptă“ între o primă parte a poeziei („tristihul de sus“) şi cealaltă, a doua („distihul de jos“), un „duel“ între gânduri şi expresii, contrastante, poate chiar opuse, contradictorii uneori, rezultatul fiind tensionat şi cele două părţi punându-se în valoare reciproc. Tematica nu contează atât de mult, importantă este forma „discursurilor“. Aceasta a fost preluată şi în cercurile galante - mondene, culturale, „nobiliare“ etc. - în care un poet îl „provoca“ pe altul la un dialog liric în care să-şi demonstreze măiestria şi, de aceea, fenomenul a permis transformarea poeziei tanka în joc, atitudinea ludică potrivindu-se de minune subiectelor erotice. Aşa că se poate scrie şi poem de dragoste în grilă tanka, iar caracteristicile acesteia să-i sporească enorm calitatea, reuşita.
Adina Enăchescu îl cheamă la „contrareplică“ pe nimeni altul decât Nichita Stănescu. E lesne de înţeles de ce pe el şi nu pe altcineva. Care dintre poeţii noştri „de mare calibru“ ar mai fi acceptat imediat, fără nici o rezervă, o asemenea provocare la „turnirul“ cu „armele“ simbolurilor? Cesura fiind numai în sufletul autoarei (Dor de tine intitulându-şi cartea, adică dor de Nichita), cele două părţi ale fiecărui poem nu sunt de fiecare dată radical delimitate, mai ales în poeziile în care îndrăgostitul (sau îndrăgostita) se adresează iubitei (sau partenerului), urmând să primească un răspuns în cealaltă - oricare - parte (nu spun neapărat în a doua parte fiindcă, în istoria poemului renga, o variantă la tanka, s-au impus ca exemplare cazuri în care cineva primea ultimele două versuri şi trebuia să le scrie pe primele trei, nu invers). Faptul că limitele nu sunt riguros stabilite, însă, nu înseamnă că Adina nu stăpâneşte bine tehnica tanka. Ci doar că, şi de această dată, ca şi în cazul haiku-ului, poeta noastră este „foarte româncă“ - dacă mi se dă voie să mă exprim aşa. În consecinţă, volumul ei este o adaptare a stilului japonez la realităţile româneşti, cu „necuvintele“ autohtone cu tot. Război, corupţie, sărăcie, neputinţă, mizerie, viziuni apocaliptice etc. coexistă cu fericirea şi rafinamentul dimineţilor luminoase, calme, tăcute, ale dragostei unice, pe viaţă. DORUL de Dumnezeu este deopotrivă dor de poetul „perfect“, de poemul emblematic, dar şi dor de sfinţenie, demnitate, normalitate, tinereţe, bucurie etc., în fine, dor de persoana iubită, de bărbatul drag, „jumătatea“ sa - am pus ghilimele deoarece Adina Enăchescu alege tanka pentru acest raport între femeie şi bărbat pentru că, într-adevăr, niciodată între cei doi nu este un echilibru ca între două jumătăţi egale, ci - în cea mai sublimă masură - o armonie între părţile aceluiaşi întreg.
Doamna Adina Enăchescu este o scriitoare în adevăratul sens al cuvântului, „demonstrând“ - cu o ordine în „punerea la lucru“ a inspiraţiei şi talentului aproape matematică - acest lucru încă de la primele sale încercări. Autoarea Dor-ului de tine, carte de factură japoneză (tanka) dar - cum îmi face plăcere să notez încă o dată - „foarte românească“, îşi închipuie că alţii (Vasiliu, Găbudean, Grigoriu, Moţet, Atanasiu ş.a.) scriu „mai bine“ decât ea. Falsă problemă! Poeta îşi conturează tot mai ferm specificul, personalul, originalul, fiind tot mai sigur „ea însăşi“, unică şi incomparabilă. Îi dorim să continue şi să aibă succes - din tot sufletul! (Marcel Crihană)